Azi mă pregateam să lenevesc , dar iată că planul s-a schimbat…. așadar : aveți momente în care să ziceți : ” copilul ăsta parcă nu e niciodată multumit?, copilul meu e de neînțeles pentru mine!” dacă da, aș putea să sugerez câteva metode să îți ”recunoști ” copilul. Departe de mine gândul să cred că am găsit un panaceu!

Se spune că ceea ce face, spune un copil e suma a ceea ce a văzut la cele mai apropiate persoane. Așa că înainte să spui că nu știi de ce copilul tău are un anume comportament , unul pe care nu îl agreezi, vezi dacă nu cumva îl ai tu!

Primul gând, desigur, va fi : ” îmi controlez gesturile si cuvintele în fața copilului!”, poate fi așa, dar atunci ești sincer? Și te miri că minunea ta, se foloseste de ”minciunele”?  Ai fost atent să observi ce simte , cum se comportă cand vii tracasat de la birou, de la o întâlnire cu un prieten care tocmai ți-a povestit  o întâmplare neplăcută?  Desigur că nu știe ce te-a afectat, dar știe că esti afectat! Poate îți va cere mai multă atenție, va fi ”răzgâiat”, în limbajul lui îți va spune : ” știu că e ceva în neregulă , te iubesc și vreau să îți fiu alături!” din obișnuită , din dorința de a-l proteja îi vei spune :” totul e bine, du-te la joacă!” în cazul fericit în care pleacă, te vei cufunda în gânduri, vei face mecanic cina, pregatirea de culcare, vei avea un zâmbet pe care nici tu nu știi cum reusești să  îl afișezi….  asta bineînțeles, dacă nu cumva știi că cel mai important moment din viața ta e AICI!

Poate te gândești că un copil nu TREBUIE să știe când părintele are o situație, de rezolvat. Ai dreptate, nu TREBUIE, poate e potrivit să știe că viața are provocari, că în calitate de copil provocările sunt legate de dulciuri, părinți (care uneori sunt ”neascultători”), grădiniță,școala, prieteni…

Adulții au aceleași provocari doar că la alt nivel. Consideri nepotrivit ca fiul/fiica ta să știe că îți respecți și iubesti părinții, chiar dacă uneori nu îi înțelegi și e nevoie să îți urmezi calea pe care simți să o urmezi?  Că la serviciu ai un șef care te plătește și îți spune ce să faci?  Că ai clienți pentru care lucrezi și ai de respectat termene limită? Că uneori ai nevoie de jumatate de ora după ce ajungi acasă ca să te reculegi după o zi istovitoare? Consideri că e prea mic să înteleagă că ești un om cu provocari? Crezi că nu ar înțelege și i-ai fura copilăria?

 Poate dacă ai accepta faptul că el simte durea, nesiguranța, nemulțumirea, frica, fericirea, iubirea, împlinirea, și că transformă toate acestea în realitatea lui exact așa cum te vede pe tine că le transformi și manifești, ți-ai găsi timp să fii mai comunicativ cu el/ea? E cât se poate de normal să avem nesiguranţe, momente de nesiguranţă, la fel cum e cât se poate de normal să le depăşim cu înţelepciune şi curaj!

Suntem suficient de curajoşi să recunoaştem, în faţa unui copil, că suntem într-o situaţie cu care nu știm ce să facem? Că avem nevoie de timp să gândim o soluție? Că uneori plângem? Că uneori suntem nervoși pe neputința noastră și devenim nedrepți cu cei dragi și nu numai?

Poate îți faci timp să îți răspunzi la aceste întrebari. Poate îți acorzi ție mai mult timp pentru tine. Poate îți găsești soluțiile cu calm.

Te asigur că orice decizie ai lua e cea corectă! Pentru că singura persoană care știe ce e bine sau rău pentru tine EȘTI TU! Fă ceea ce ai decis să faci cu iubire față de cine ești, față de cei pe care îi iubești.

Poți cere ghidare, poți cere sfaturi, poți citi, poți urmări cursuri, seminarii… toate sunt fascinante, pline de înțelepciune, idei! Orice ai alege vreau să știi că soluția miraculoasă , plină de magie, e să pui în practică, să transformi ideile în realitate. Să îți trăiesti realitatea !

Fii pregătit să îți trăiesti realitatea și să  oferi posibilitatea asta magică și copiilor cu care te întâlnesti , mai ales dacă sunt ai tăi!

Cei care mă cunoașteți îmi puteți spune că neavînd copii, sunt ”neavizată” să pornesc o discuție de acest gen. Aveți dreptate, nu am copii! Dar sunt copil, lucrez cu copii! Iar din această perspectivă sunt complet  avizată să scriu și spun ce observ ce simt , iar voi cu totul avizați să mă credeți sau nu!

Vă îmbrățisez cu drag!